Ce vrei să te faci când vei fi mare?

Cu siguranţă mulţi copii au fost întrebaţi ce meserii vor alege când vor fi mari şi răspunsurile au venit ca nişte clopoţei: „doctor”, „pilot de curse”, „prinţesă”….Şi anii trec peste opţiunile de început, le triază, le alungă sau le împrospătează.

În vremea copilăriei mele era relativ simplu să-ţi alegi o carieră, să dai la facultate(politehnică, medicină, învăţământ, ştiinţe economice, poliţie). Sigur, un cuvânt important de spus îl aveau părinţii, deşi existau şi excepţii, dacă nu în primul an…măcar din anul II sau III de facultate. Colegii mei începuseră să se pregătească încă din clasa a XI-a de liceu, mai ales cei care optau pentru medicină.Eu ştiam ce vreau să devin încă din gimnaziu….ciudat,nu?

Nu ştiu dacă acum este mai rău sau mai bine, cert este că am fost şi suntem exploratori ai lumii , evoluând permanent , căutători de drumuri care să ne aducă satisfacţii, să nu facem umbră pământului degeaba. Azi tinerii încearcă de toate, tentaţiile sunt ieftine - în cele mai multe cazuri, socializarea funcţionează într-un spirit de turmă fără filtru. Se pierd doar cei care nu au o susţinere din partea părinţilor, care nu au avut ocazia să se maturizeze la timp,care nu au fost nevoiţi să depună un cât de mic efort  pentru ceea ce au sau cine sunt. Şi , din nefericire, sunt tot mai mulţi care eşuează.Poate că ei trăiesc o falsă stare de bine, pe care cei cu capul pe umeri greu o pot simţi pentru că o asociază cu lenea, cu nepăsarea faţă de timpul pierdut…

Sunt însă oameni maturi care nu ştiu încă ce vor. Au mers pe un drum cu referinţe de încredere, „de succes garantat”- siguranţă, plăcere, posibilităţi de avansare, confort fizic, prestanţă. Acum nu se mai regăsesc în acest job.Privesc biroul de lucru şi simt că nu le mai aparţine….vor altceva, altundeva….să mai fie entuziaşti în faţa unor noi provocări, să înveţe ceva nou despre ceva, cineva… chiar despre propriile lor limite. „Stabilitate” nu este o condiţie suficientă să  fii împlinit la locul de muncă….uneori duce la monotonie şi chiar insatisfacţie.

Cred că fiecare etapă a vieţii noastre are nevoie de un tip de job care să ne ofere ocazia de a evolua şi a dărui maxim de atenţie, efort şi aport. Depinde de noi, de maturitatea şi încrederea noastră să ne alegem ce vrem de la viaţă.

Asta este….nu le poţi avea pe toate….

Cu bani şi multe dorinţe....

         Încă din vremea liceului, când îmi petreceam Sărbătorile acasă cu părinţii, aveam grijă ca de Anul Nou să îndeplinesc toate ritualurile pe care le auzisem că fac minuni….

        Aveam într-un buzunar o bancnotă valoroasă şi în celălalt -solzi de peşte înveliţi în folie scotch(pentru a avea bani tot anul), în mână ţineam paharul cu şampanie şi în gând repetam dorinţa… Şi în fiecare an de liceu îmi doream să iau la facultate şi să fie sănătoşi toţi cei dragi.

Cu vremea, dorinţa de Anul Nou s-a schimbat, parcurgând un traseu relativ constant (chiar dacă îmi făceam o ierahizare a planurilor de viitor în minte): să trec cu note mari toate examenele (de 3 ori), să iau titularizarea pe post (de 4 ori), în combinaţie cu dorinţa să îmi cumpăr o casă a mea, un apartament…(de 6 ori).În ultimii 6 ani dorinţa a fost legată de sănătatea  familiei noastre şi a rudelor, dar anul acesta s-a întâmplat ceva ce nu credeam că va fi posibil…am trecut de 12 noaptea fără dorinţă, fără bani în buzunar, fără ceva roşu pe mine, doar cu solzi în buzunar şi cu S. cel mic de mână. Şi m-a bufnit râsul…ca o surpriză .Asta ce vrea să însemne?

Singurii care aveau toate „dotările” la ei erau S. mare, S. mic şi tatăl meu…Să mai zică cineva că bărbaţii nu cred în superstiţii!

Anul acesta mă las în voia sorţii, las dorinţele toate câte le am, fără ierarhie, să se facă prezente în mintea şi acţiunile mele...Fără un plan principal….fiecare zi are „planurile” ei, fiecare clipă din viaţa noastră are ceva de spus…. Anul acesta vreau să trăiesc şi pentru mine!Şi nu cred că aceasta ar fi fost dorinţa mea  pentru un nou an.

Tresar câteodată când ,în buzunarul de la geantă , dau peste solzii de peşte înveliţi în bandă scotch .Cu bani şi multe dorinţe…..

Votez DA

      Cu siguranta mai tineti minte ce planuri marete aveati atunci cand auzeati ,pentru ultima data in vara, sunetul puternic al clopotelului de la scoala.Vacanta!!!!Si toti colegii vorbeau precipitati, mai mult ajutati de gestica si mimica , despre cum vor descoperi alte zone ale tarii -la munte sau la mare, in tabara sau la ...bunici.Si ,pentru mai toti copiii de atunci, bunicii locuiau la tara.
      Si bunicii mei locuiau la tara -  aer curat si miros proaspat de iarba si lapte fiert in ceaunul de mamaliguta. Nu conta ca nu era turnat asfalt pe drumul care taia satul dintr-un capat intr-altul, nu conta ca nu puteai ajunge cu autobuzul decat de doua ori pe zi , conta ca acel aer era garantia unei vacante reusite alaturi de verisori si copiii vecinilor.
      Azi suntem inconjurati de betoane si ne dorim sa ajungem la ora h intr-un anumit loc,daca se poate in maxim 5 minute, inghitim E-urile in fuga si nu mai tinem seama de ceea ce mananca cei mici, facem miscare doar la sala si in rest ne preocupa valoarea din cont.Suntem niste cai de curse pentru.....cine? sau pentru ce? Auzim  in treacat despre prieteni, colegi , rude care s-au imbolnavit, care sufera cumplit de stres si care ,din nefericire, inchid ''jurnalul'' vietii pentru vesnicie.
      Sunt convinsa ca acum,dupa ce s-au scurs ani peste fruntile noastre, ne dorim sa putem imbina orasul cu satul, de fapt sunetul de otel cu linistea campului imbratisat de o boare jucausa de vant. Cine se poate rupe de zumzetul strident al stresului pare un ciudat , pentru ca mai mereu se intampla sa-si fi cumparat o casuta la 2-3 km de oras, parcurge dimineata la prima ora orasul dintr-un capat in celalalt , e mereu grabit sa se intoarca acasa si toate acestea pentru ca acolo, in curtea casei sale, s-a regasit si este implinit.
      Si daca ar fi sa votez pentru ca S. cel mic sa se joace in curtea casei prin iarba, facand trasee pentru masinutele de plastic, sa urmareasca pisica printre jucarii si sa-i arunce oase cainelui, sa-si spele mainile la ciusmeaua din curte sau sa-si culeaga singur ciresele carnoase si dulci , departe de zbuciumul degradant al robilor banului, atunci eu votez:  DA!