Ce vrei să te faci când vei fi mare?

Cu siguranţă mulţi copii au fost întrebaţi ce meserii vor alege când vor fi mari şi răspunsurile au venit ca nişte clopoţei: „doctor”, „pilot de curse”, „prinţesă”….Şi anii trec peste opţiunile de început, le triază, le alungă sau le împrospătează.

În vremea copilăriei mele era relativ simplu să-ţi alegi o carieră, să dai la facultate(politehnică, medicină, învăţământ, ştiinţe economice, poliţie). Sigur, un cuvânt important de spus îl aveau părinţii, deşi existau şi excepţii, dacă nu în primul an…măcar din anul II sau III de facultate. Colegii mei începuseră să se pregătească încă din clasa a XI-a de liceu, mai ales cei care optau pentru medicină.Eu ştiam ce vreau să devin încă din gimnaziu….ciudat,nu?

Nu ştiu dacă acum este mai rău sau mai bine, cert este că am fost şi suntem exploratori ai lumii , evoluând permanent , căutători de drumuri care să ne aducă satisfacţii, să nu facem umbră pământului degeaba. Azi tinerii încearcă de toate, tentaţiile sunt ieftine - în cele mai multe cazuri, socializarea funcţionează într-un spirit de turmă fără filtru. Se pierd doar cei care nu au o susţinere din partea părinţilor, care nu au avut ocazia să se maturizeze la timp,care nu au fost nevoiţi să depună un cât de mic efort  pentru ceea ce au sau cine sunt. Şi , din nefericire, sunt tot mai mulţi care eşuează.Poate că ei trăiesc o falsă stare de bine, pe care cei cu capul pe umeri greu o pot simţi pentru că o asociază cu lenea, cu nepăsarea faţă de timpul pierdut…

Sunt însă oameni maturi care nu ştiu încă ce vor. Au mers pe un drum cu referinţe de încredere, „de succes garantat”- siguranţă, plăcere, posibilităţi de avansare, confort fizic, prestanţă. Acum nu se mai regăsesc în acest job.Privesc biroul de lucru şi simt că nu le mai aparţine….vor altceva, altundeva….să mai fie entuziaşti în faţa unor noi provocări, să înveţe ceva nou despre ceva, cineva… chiar despre propriile lor limite. „Stabilitate” nu este o condiţie suficientă să  fii împlinit la locul de muncă….uneori duce la monotonie şi chiar insatisfacţie.

Cred că fiecare etapă a vieţii noastre are nevoie de un tip de job care să ne ofere ocazia de a evolua şi a dărui maxim de atenţie, efort şi aport. Depinde de noi, de maturitatea şi încrederea noastră să ne alegem ce vrem de la viaţă.

Asta este….nu le poţi avea pe toate….