„M-am născut la data de …..anul……ora……”- suntem cifre într-o statistică încă de când respirăm pentru prima dată sub ochii scrutători ai medicului şi ai moaşei.”Soră, te rog să consemnezi că la ora 1.05 s-a născut un copil sănătos, 3400 g , sex feminin…”.În acele clipe nu numărăm nimic.Suntem doar prunci cu simţurile puternic zdruncinate: auzim mai bine, dar nu cunoaştem decât vocea mamei sau bătăile inimii ei…. Tremurăm ,dar nu de frig ci doar pentru că nu ştim să ne echilibrăm într-un mediu nou, uneori rece…nu ne simţim protejaţi decât în braţele mamei.Şi nici măcar acolo, la sânul ei , nu ne gândim la numărare…e aşa de bine.. cui îi stă gandul la mate?
Apoi încep numerele să ne înconjoare din toate părţile ..ceva de genul: a mai pus 300g, …azi a împlinit 10 zile….vaccinul de 6 luni…luatul din păr la 1 an, vaccinul de 2 ani şi 6 luni….Toate etapele vieţii noastre sunt ascunse după un număr….Chiar şi atunci când am avut o realizare măreaţă- am luat a cincea pe liceu, am luat la facultate, am luat a cincea medie pe judeţ…numere….numere….Astrologii mă aşează într-o clasă după o interpretare a unor poziţii astrale identificate cu ajutorul numerelor….Numerologii îmi dezvăluie viitorul după numărul destinului…Ziua în care l-am întâlnit -poartă un număr.….,ziua în care mi-a zis că vrea să-i fiu alături pentru toată viaţa…Data când a fost făcută o poză ….Până la semnarea contractului…mai sunt ….zile…Până şi intimitatea poartă un număr….
Şi atunci, când nu-şi mai au rostul numerele? Poate că atunci când suntem alături cu sufletul de cineva, când iubim şi vrem să dăruim din prea-plinul nostru de bine celorlalţi, atunci când ştergem lacrimile de pe obrajii celor dragi cu căldura buzelor, când ne rugăm lui Dumnezeu să vegheze asupra noastră, când vrem să îmbrăţişăm femeia sensibilă care se ascunde sub masca dură a responsabilităţii, când copilul nostru spune poezia de la serbare….,când o îmbrăţişăm pe mama…., când spunem „te iubesc”….
Sunt atâtea momente când rigoarea şi analiza rece a parcurgerii unei etape- fie ea clipă, zi, săptămână…- este depăşită de departe de magia sentimentelor născute şi trăite din suflet, cu inima…..Pentru că suntem fiinţe : simţim şi iubim…bucurăm şi ne bucurăm de frumuseţe…. Suntem încorsetaţi de griji şi îndatoriri….dar trebuie să lăsăm loc luminii să ne îmbete , îmbrăţişării să ne încălzească…..trebuie să învăţăm să iubim…să le dăruim oamenilor de lângă noi gânduri bune …să le dorim clipe frumoase…Să uite să numere…..
Dar ştiţi ce-i straniu? Chiar şi ultima noastră urmă pe acest pământ va fi marcată de un număr, o dată scrisă în piatră rece…Dar asta ar putea să se schimbe ,ca să nu mai numărăm niciodată……
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu